ICCJ:Neexecutarea obligației de predare a terenului restituit în natură prin dispoziție emisă în tem

"Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, cu forța probantă a unui înscris autentic, astfel că reclamanții, în calitate de proprietari ai terenului menționat în dispoziția emisă în temeiul legii speciale de reparație, sunt îndreptățiți la restituirea în natură, indiferent de situația lui actuală.

Având, însă, în vedere acordul reclamanților de a li se atribui un teren în compensație în schimbul celui pentru care dețin titlul de proprietate reprezentat de dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, - însă nerestituit ca urmare a edificării pe acesta a unei unități sanitare ulterior emiterii dispoziției -, raportat la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat să acorde persoanei îndreptățite alte bunuri în compensare, soluția de admitere a acțiunii, în sensul obligării unității deținătoare să emită decizie de restituire către reclamanți a unei suprafețe de teren egală ca valoare cu terenul specificat în dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001, este legală." - ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 463 din 16 martie 2017 (sursa: http://www.scj.ro )